Aferim! - Jocul cu trecutul

Cu noul său film, Aferim!, regizorul Radu Jude schimbă rola, de la drama de familie cu accente de comedie neagră (Toată lumea din familia noastră), la film istoric cu iz de western care se confruntă tot cu o dramă, dar de alt fel.

Pe scurt, în 1835, un zapciu, interpretat de Teodor Corban, împreună cu fiul său (Mihai Comănoiu), la ordinul boierului, pornesc în căutarea unui țigan sclav (Toma Cuzin) fugit de pe moșie. Filmul intră și în categoria de road movie, îl urmărim pe zapciu de la plecarea lui până la prinderea și aducerea țiganului fugit înapoi la boier, unde se întâlnește cu mai multe personaje și evenimente episodice.

Este filmat superb în alb-negru, preponderent în cadre largi, care distanțează un pic spectatorul de personaje și nu îi permite să se atașeze afectiv prea mult de ele, prim-planul nefiind folosit deloc. Însă atmosfera filmului, a Țării Romănești a secolului XIX, este excelent reprezentată, cu locații și costume minunate care te transportă în acea epocă, filmul te poate face să uiți că este o convenție, deși Jude a spus că vrea să fim conștienți de faptul ca vedem un film, o ficțiune. Totodată filmul este foarte bine documentat din punct de vedere istoric, printre puținele cu o asemenea acuratețe a reprezentării istoriei noastre reale fără înflorituri populare. Pentru documentarea filmului, Radu Jude a colaborat cu istoricul Constanța Vintilă-Ghițulescu și s-a mai sfătuit și cu alți istorici, dar regizorul a consultat și documente privind tema sclaviei țiganilor, de asemenea și surse literare, scriitori ai acelei perioade (menționați la final pe generic). Scenariul a fost scris de regizor împreună cu scriitorul ieșean, Florin Lăzărescu, cu care a mai colaborat și la alte filme ale regizorului.

Vedem cum țăranii, oamenii de atunci trăiesc în condiții precare, mizere, iar țiganii sunt vânduți și folosiți ca sclavi (20 de ani mai târziu sclavia va fi abolită). Cu toate astea românul, indiferent de situație, găsește timp să mai și chefuiască. Vedem asta într-o secvență ludică, pe la jumătatea filmului, când zapciul se oprește din drum la o tavernă plină de oameni veseli, unii dansează, alții cântă, se joacă (un țigan e încurajat să prindă cu dinții o monedă pusă pe marginea unei lumânări). Iar după toată distracția, înainte de culcare, își satisfac si nevoile fiziologice, zapciul plătește o femeie ușoară pentru a-l satisface atât pe el cât și pe fiul său.

Zapciul Costandin, e un om dintr-o bucată, necruțător, slobod la gură, dar loial misiunii sale și boierului. Țiganul, după ce este prins, încearcă să-l convingă pe zapciu să-i dea drumul pentru că, spune el, boierul l-ar omorî, îi spune tot felul de povești pentru a-l convinge, dar nu reușește, însă apoi țiganul îi spune zapciului adevăratul motiv pentru care a fugit. Deși lui Costandin nu-i pasă de ce va păți țiganul, ci îi pasă doar să-și îndeplinească datoria, lucru pentru care va fi felicitat, chiar cu interjecția Aferim, și recompensat de către boier, el arată totuși o urmă de morală și îi promite robului că va vorbi cu boierul pentru a primi o pedeapsă mai mică și îi va spune adevărul a ceea ce s-a întâmplat. 

Aferim! e un film atent și minuțios lucrat, bine documentat. Cu limbajul personajelor inspirat din sursele literare ale acelei perioade, cu vorbele de duh, decorul construit, costumele, muzica și toate elemente ce dau filmului o atmosferă autentică, Aferim! este o experiență unică în peisajul actual al cinematografiei românești, ce merită savurat și discutat, așa cum regizorul a spus de nenumărate ori, raportându-se la trecutul care ne influențează prezentul.

Cele mai bune filme din 2014

Acest ultim articol din 2014 de pe blog va fi despre cele mai bune filme văzute de mine la cinema, în 2014! Nu le voi ordona ierarhic, doar voi pune primele filmele distribuite la noi, apoi filmele văzute prin festivaluri.   

1. La Grande Bellezza (r. Paolo Sorrentino) - o capodoperă indiscutabilă! pentru mine cel puțin :). Deși nu vream să-l pun în top, pentru că e din 2013, dar la noi a ajuns în 2014 (așa-i la noi cu filmele bune), am zis că nu poate lipsi, mai ales că anul trecut nu am facut vreun top. Să-l vedeți în caz că, din nu știu ce motiv, nu ați facut-o încă!

2. Only Lovers Left Alive (r. Jim Jarmusch) - Film cu vampiri :), dar nu orice film tipic cu vampiri, ci unul făcut de Jim Jarmusch ce emană o atmosferă oriental-hipsty-cool prin toți porii.

3. The Grand Budapest Hotel (r. Wes Anderson) - Altă minunăție de film, marca Wes Anderson. Un film șugubăț, colorat și creativ. M-am simțit din nou copil uitându-mă la filmu' ăsta, total absorbit de el, de poveste și de tot ce vedeam pe ecran. Cu un Ralph Fiennes în mare formă, un Adrien Brody în rol de bad guy super-dandy-cool și cu un bonus pentru mine :D - Saoirse Ronan.

4. Nymphomaniac (r. Lars Von Trier) - N-avea cum să lipsească, doar e Lars von Trier! Unul dintre favoriții mei. La fel de controversat ca până acum, cu tot felul de discuții și interdicții cu privire la lansarea lui în România, dar nu numai. Filmul cu cel mai bun intro din 2014. (Sunt curios să văd varianta și mai hard, director's cut)

5. Kraftidioten/În ordinea dispariţiei (r. Hans Petter Moland) - Film norvegian. Stellan Skarsgård. Multă zăpadă. Gangsta. Cool. De văzut :D

6. Scurt/4: Istorii de inimă neagră - Acum când mă gândesc îmi dau seama că a fost un an foarte slab pentru filmele românești, n-am văzut nimic notabil, însă acest calup de scurtmetraje e singurul care merită să intre în top. De departe cel mai bun scurt e cel al lui Radu Jude, Trece şi prin perete care de altfel a fost distins cu Menţiune specială la Cannes 2014, urmat apoi de filmul lui Andrei Crețulescu, Kowalski, apoi filmul Luizei Pârvu, O lume nouă și cel de-al patrulea, Să mori de dragoste rănită, în regia Iuliei Rugină (le-am enumerat în ordinea preferinței mele).

7. Nebraska (r. Alexander Payne) - Mi-a plăcut foarte mult când l-am văzut, deși eram puțin sceptic înainte. Bruce Dern face un rol foarte bun, păcat că nu a luat Oscarul în 2013 când a fost nominalizat. Să-l vedeți!

Și-acum filmele văzute în festivalurile din țară:

8. Norviyia/Norway (r. Yannis Veslemes) - Film grecesc, de debut, văzut la Dracula Film Festival. E tot un film cu vampiri, dar nu tocmai... e total atipic, dar foarte fresh în toată masa de filme reciclate. Are un soundtrack foarte mișto, care apropo e facut în totalitate de către regizor, un tip foarte mișto pe care l-am și cunoscut la festival. E un fel de Only Lovers Left Alive + La Grande Bellezza mai ciudat și mai exotic. Dacă îl găsiți pe undeva să-l vedeți.

9. Bird People (r. Pascale Ferran) - Văzut la Les Films de Cannes à Bucarest. Un film ceva mai neobișnuit.

10. 20.000 days on earth (r. Iain Forsyth) - Văzut la BIFF 2014.  „Docu-fiction” cum a fost prezentat, dublu premiat la Sundance. Un documentar care amestecă ficțiunea și realitatea, despre o zi din viața lui Nick Cave. Eu sincer nu îl ascultam și nici nu știam mare lucru despre el, dar am mers din curiozitate, auzisem lucruri bune despre el. Când s-a terminat proiecția lumea a început să aplaude frenetic și să facă zgomot, erau foarte mulți fani Nick Cave în sală, însă m-a prins și pe mine muzica lui și chiar mi-a plăcut modul în care s-au gândit să-l facă, iar de atunci, recunosc, am început să ascult din muzica lui Nick Cave :D.

11.  Force Majeure (r. Ruben Östlund) - Al doilea film nordic din listă. Un film despre rutina de cuplu și despre frica de-a fi responsabil, pe lângă asta e și foarte amuzant, neapărat să-l vedeți! Și încă ceva, joacă și tipul din Game of Thrones, ăla bărbos, Kristofer Hivju se numește.

12. Adieu au langage (r. Jean-Luc Godard) - Ultima năzbătie al lui Godard, în 3D! S-a jucat foarte bine cu tehnologia 3D, e mai mult un film eseu, experiment, în care pune multe întrebari, existențiale și de tot felul. Un film în care Godard jonglează cu tehnologia, cu imaginea, culorile, sunetul.  

 

Țin să menționez că sunt câteva filme pe care le-am ratat anul ăsta în festivaluri, dar care vor fi lansate la noi în 2015, cum ar fi Boyhood, Whiplash și altele. Dintre filmele lansate anul ăsta am ratat Borgman, The Broken Circle Breakdown și încă câteva.

„docu-fictionCitiți în Ziarul Metropolis > http://www.ziarulmetropolis.ro/o-zi-din-viata-lui-nick-cave-docu-fiction-ul-eveniment-al-anului-la-bucuresti/

„docu-fictionCitiți în Ziarul Metropolis > http://www.ziarulmetropolis.ro/o-zi-din-viata-lui-nick-cave-docu-fiction-ul-eveniment-al-anului-la-bucuresti/

„docu-fictionCitiți în Ziarul Metropolis > http://www.ziarulmetropolis.ro/o-zi-din-viata-lui-nick-cave-docu-fiction-ul-eveniment-al-anului-la-bucuresti/

„docu-fictionCitiți în Ziarul Metropolis > http://www.ziarulmetropolis.ro/o-zi-din-viata-lui-nick-cave-docu-fiction-ul-eveniment-al-anului-la-bucuresti/

Festivalul Internațional de Psihanaliză și Film

Cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Psihanaliză şi Film va avea loc în perioada 20-23 noiembrie la Cinema Studio şi Cinema Elvira Popescu.

Filmul The Judge, în regia lui David Dobkin cu Robert Downey Jr și Vera Farmiga, proiectat în avanpremieră, deschide Festivalul Internaţional de Psihanaliză şi Film joi, 20 noiembrie, la Cinema Studio.

Alte filme pe care le puteți vedea la festival:

1. Bernie, în regia lui Richard Linklater, cu Jack Black, Matthew McConaughey şi Shirley MacLaine.  

2. Clouds of Sils Maria, în regia lui Olivier Assayas, cu Juliette Binoche şi Kirsten Stewart. Filmul a fost 

inclus în Competiţia Oficială Cannes 2014 şi a câştigat Premiul pentru cea mai bună actriţă (Juliette Binoche).

3. Les quatre cents coups, în regia lui Francois Truffaut, cu Jean- Pierre Leaud în rolul principal. Filmul a câştigat Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de la Cannes în 1959.

4. I Origins, în regia lui Mike Cahill, cu Michael Pitt în rolul principal, va închide Festivalul Internaţional de Psihanaliză şi Film duminicǎ, 23 noiembrie, ora 20.00, la Cinema Studio. 

5. În premierǎ în România, în cadrul Festivalului vor fi proiectate filmele Whiplash şi Infinitely Polar Bear, prin amabilitatea InterCom Film.

Toate filmele prezentate în Festival vor fi urmate de discuţii moderate de către criticul de film şi Directorul Festivalului, Irina-Margareta Nistor, la care vor participa psihanalişti, regizori, producători, actori şi critici de film.

Pentru program și alte informații vă recomand să intrați pe site-ul festivalului, link, și pe pagina de facebook.

WHIPLASH, regia Damien Chazelle

Eu am fost la acest festival încă de la prima ediție și a fost ceva proaspăt prin toată masa de festivaluri de filme, vă recomand sa mergeți, pe lângă filmele pe care apucați să le vedeți puteți asista și la discuții pertinente și interesante după proiecție. Ne vedem acolo :).

 

„Interviu” cu Bérénice Bejo și Michel Hazanavicius

Așa cum am promis am revenit cu un articol special, dedicat întâlnirii de sâmbătă de la Les Films de Cannes a Bucarest cu actrița și regizorul filmului premiat cu Oscar, „The Artist”, Bérénice Bejo și Michel Hazanavicius, apropo cei doi sunt și căsătoriți.

Foto: Eu. Bérénice e în mijloc.

Totul s-a întâmplat la cinema „Elvira Popescu”, de dimineață (pentru mine), de la ora 12:00, fiecare a vorbit pe rând aproximativ o oră, ambii au răspuns la întrebări primite de la public, dar și de la moderator (Codruța Crețulescu). Alături (dreapta) era tipa care a tradus din franceză.

Bérénice Bejo a fost prima care a vorbit. Foarte lejeră, energică și mai ales foarte drăguță. A răspuns întrebărilor publicului fără probleme, mă bucur că lumea a fost activă și a pus întrebări, a fost o atmosferă prietenoasă :).

Eu am și înregistrat câte ceva, am zis să pun aici frânturi din discursul/răspunsurile ei, ca un fel de „interviu”, să vă faceți și voi o idee despre cum a fost, să aflați lucruri despre ea și poate s-o cunoașteți mai bine.

„la vârste fragede am văzut producțiile Walt Disney, apoi pe la 6-7 ani am început să ma uit la western-uri clasice, americane, la filmele din vârsta de aur a cinematografiei hollywoodiene”

„în cameră nu aveam postere cu Beyonce, ci cu nuduri ale unui pictor, Delvaux. La 15 ani actorii mei preferați erau Robert Mitchum și Marilyn Monroe, apoi am dezvoltat o fascinație pentru Ingrid Bergman, Katharine Hepburn și abia apoi am început să urmăresc filme din cinematografia franceză si cea italiană, deci referințele mele sunt cu precădere americane, cred că la fel e mai pentru toată lumea avănd în vedere statutul lor”

Nu am înregistrat prea mult la Bérénice, cum ziceam era cam dimineață pentru mine și am întarziat puțin.

Foto: Eu.

Să continuăm cu Michel Hazanavicius ! La fel de prietenos a fost și el, a răspuns la multele întrebări de la public, unele mai simple, altele mai grele, domnul Valerian Sava îi pusese la un moment dat o întrebare foarte lungă, de fapt a fost un fel de discurs mai mult. Mă rog, să trecem la Hazanavicius.

„Eu văd comedia ca pe un gen nobil, nu ca pe unul secundar, filmele mele preferate sunt comedii și îi apreciez mult pe Billy Wilder și Ernst Lubitsch. Eu nu fac apreciere diferită între comedii și dramă, dacă ar fi să mergem pe ipoteza maturității, ar însemna că dacă ai trecut de la comedie la dramă, maturizăndu-te, nu te mai poți întoarce înapoi, ceea ce pentru mine nu e drept. Datorită Oscarului câștigat cu „The Artist” mi-a permis tocmai să abordez un subiect pe care foarte puțini l-ar fi abordat (e vorba de filmul „The Search”)”

„Nu cunosc prea bine noua cinematografie românească, cunosc puțin filmele lui Cristian Mungiu, dar aș spune că modul în care faci film depinde de economia țării în care te afli și fără să-i cunosc pe regizorii din noul val pariez că ar vrea să facă filme cu bugete mai consistene, iar în cazul acela filmele nu ar fi atât de minimaliste. Cinematografia e costisitoare spre deosebire de arta unui scriitor care în 20 de pagini poate să iți descrie bătălia lui Napoleon, pentru a face acest lucru în film e nevoie de resurse financiare.”

„Franța e norocoasă, de altfel se spune că Franța e paradisul regizorilor pentru că acolo există un sistem elaborat de finanțare a cinematografiei, ceea ce face să se producă multe filme pe an și asigură diversitate. Apoi riscul uniformizării există peste tot și în Franța și în SUA și trebuie raportat mereu cu starea economiei țării în care evoluează respectivii regizori.”

Foto: Eu.

„The Artist a fost mai ușor de finanțat decât „The Search”, însă „The Artist” a fost și mai ușor de realizat pentru că mizele erau in proporție de 95% estetice.”

„Dematerializarea sau caracterul electronic al operelor artistice este o revoluție comparabilă cu apariția tiparului însa ea aduce și cu sine problema pirateriei, vedem filme gratis pentru că se poate, nu cred ca ne-am imagina că putem face acest lucru pentru legume și fructe, să mergem pur și simplu să le luam de pe rafturi doar pentru că sunt acolo. Cum spuneam filmele sunt extrem de costisitoare, dacă la capătul linei ele ajung gratis la spectatori înseamnă că filmele nu sunt văzute ca având valoare, valoarea lor este degradată și cu cât valoarea lor scade, cu atat învestițiile în cinematografie vor scădea, iar filmele produse vor fi mai proaste. Apoi trebuie să găsim o ofertă viabilă pentru spectatorii de film care-i clar că și au schimbat comportamentul.

Sper că v-a plăcut articolul și declarațiile celor doi, mie mi-a făcut plăcere să-i ascult și să-i văd :). Mulțumim și Les Films de Cannes a Bucarest pentru că i-a adus la noi, a fost o experiență plăcută.

Les Films de Cannes a Bucarest - Prima și a doua zi de filme

 Vineri - Welcome to New York

 

Primul film văzut de la Les Films de Cannes a Bucarest. Și-am început prost din păcate pentru că filmul e chiar slab, deși nu aveam niciun fel așteptare de la el, dar măcar am văzut-o și auzit-o pe Jacqueline Bisset la final, la un Q&A, care-i o drăguță.
Filmul urmărește evenimentele petrecute intr-o cameră de hotel din New York sau aventurile fostului director FMI, Dominique Strauss-Kahn, care a fost implicat într-un scandal sexual. Nu știe nimeni ce s-a întâmplat exact in acea cameră, este vorba de o ficționalizare a întâmplarii imaginată de regizor, Abel Ferrara. Filmul începe "în forță”, cu Devereaux (Gérard Depardieu) care ajunge în camera de hotel unde-l așteptă niște fătuci pregătite de orgie alături de niște prieteni/colegi de a lui Devereaux. Șampania curge, curge pe țâțele fetelor mai mult, poate și în alte locuri, dar să nu intrăm prea mult în detalii, pe astea o să le remarcați voi în caz că vreți să vedeți filmul. Apoi acțiunea se mută în dormitorul luxos al hotelului, acolo unde Devereaux are parte de un ”masaj erotic”  de la două fătuci. Și urmează niște secvențe de sex... în care-i vedem în toată splendoarea bucile, burta și toată grăsimea lui Depardieu, după vreo 20-30 de minute filmul se cumințește, apoi curge, plictisitor și neinteresant. Nu-l salvează nici actorii, care nu-s grozavi deși nu e vina lor, Jacqueline Bisset zicea de Ferrara că i-a lăsat sa improvizeze de mai multe ori și ne-a mai zis că regizorul țipă foarte mult, nici regia și nici imaginea nu-l salvează, tot Bisset ne-a spus că regizorul n-a folosit lumină. Per total un film insipid.

 Sâmbătă - Deux jours, une nuit

 

Bine, de fapt prima oară am fost la discuțiile cu regizorul Michel Hazanavicius și actrița Bérénice Bejo, dar pentru asta cel mai probabil voi face un articol separat.
Deux jours, une nuit, în filmul fraților Dardenne e vorba despre o femeie, Sandra (Marion Cotillard), din Belgia care e pusă într-o situație dificilă, de fapt află că oamenii care-i sunt colegi de muncă sunt puși de șef să aleagă între un bonus de 1000 de euro sau demisia ei. După ce se roagă de șef să se voteze iar, Sandra are un weekend la dispoziție ca să-și convingă colegii să nu aleagă acel bonus, un fel de cursă contracronometru sau un ”to do list” de weekend pentru plictisita Sandra.
Filmul ar trebui sa fie emoționant, să-ți fie milă de ea, poate să verși câteva lacrimi pentru nedreptatea, situația asta absurdă la care e supusă Sandra, dar sincer pe mine nu m-a atins deloc, deși Marion Cotillard face un rol foarte bun, convingător. Se citește pe fața ei, pe tot corpul; vizibil slăbită, obosită/nedormită, cu cearcăne adânci la ochi, depresivă și slabă la propriu, la care se mai adaugă faptul că stă și un pic cocoșată.
Deux jours, une nuit va avea premiera în România pe 21 noiembrie.