Aferim! - Jocul cu trecutul

Cu noul său film, Aferim!, regizorul Radu Jude schimbă rola, de la drama de familie cu accente de comedie neagră (Toată lumea din familia noastră), la film istoric cu iz de western care se confruntă tot cu o dramă, dar de alt fel.

Pe scurt, în 1835, un zapciu, interpretat de Teodor Corban, împreună cu fiul său (Mihai Comănoiu), la ordinul boierului, pornesc în căutarea unui țigan sclav (Toma Cuzin) fugit de pe moșie. Filmul intră și în categoria de road movie, îl urmărim pe zapciu de la plecarea lui până la prinderea și aducerea țiganului fugit înapoi la boier, unde se întâlnește cu mai multe personaje și evenimente episodice.

Este filmat superb în alb-negru, preponderent în cadre largi, care distanțează un pic spectatorul de personaje și nu îi permite să se atașeze afectiv prea mult de ele, prim-planul nefiind folosit deloc. Însă atmosfera filmului, a Țării Romănești a secolului XIX, este excelent reprezentată, cu locații și costume minunate care te transportă în acea epocă, filmul te poate face să uiți că este o convenție, deși Jude a spus că vrea să fim conștienți de faptul ca vedem un film, o ficțiune. Totodată filmul este foarte bine documentat din punct de vedere istoric, printre puținele cu o asemenea acuratețe a reprezentării istoriei noastre reale fără înflorituri populare. Pentru documentarea filmului, Radu Jude a colaborat cu istoricul Constanța Vintilă-Ghițulescu și s-a mai sfătuit și cu alți istorici, dar regizorul a consultat și documente privind tema sclaviei țiganilor, de asemenea și surse literare, scriitori ai acelei perioade (menționați la final pe generic). Scenariul a fost scris de regizor împreună cu scriitorul ieșean, Florin Lăzărescu, cu care a mai colaborat și la alte filme ale regizorului.

Vedem cum țăranii, oamenii de atunci trăiesc în condiții precare, mizere, iar țiganii sunt vânduți și folosiți ca sclavi (20 de ani mai târziu sclavia va fi abolită). Cu toate astea românul, indiferent de situație, găsește timp să mai și chefuiască. Vedem asta într-o secvență ludică, pe la jumătatea filmului, când zapciul se oprește din drum la o tavernă plină de oameni veseli, unii dansează, alții cântă, se joacă (un țigan e încurajat să prindă cu dinții o monedă pusă pe marginea unei lumânări). Iar după toată distracția, înainte de culcare, își satisfac si nevoile fiziologice, zapciul plătește o femeie ușoară pentru a-l satisface atât pe el cât și pe fiul său.

Zapciul Costandin, e un om dintr-o bucată, necruțător, slobod la gură, dar loial misiunii sale și boierului. Țiganul, după ce este prins, încearcă să-l convingă pe zapciu să-i dea drumul pentru că, spune el, boierul l-ar omorî, îi spune tot felul de povești pentru a-l convinge, dar nu reușește, însă apoi țiganul îi spune zapciului adevăratul motiv pentru care a fugit. Deși lui Costandin nu-i pasă de ce va păți țiganul, ci îi pasă doar să-și îndeplinească datoria, lucru pentru care va fi felicitat, chiar cu interjecția Aferim, și recompensat de către boier, el arată totuși o urmă de morală și îi promite robului că va vorbi cu boierul pentru a primi o pedeapsă mai mică și îi va spune adevărul a ceea ce s-a întâmplat. 

Aferim! e un film atent și minuțios lucrat, bine documentat. Cu limbajul personajelor inspirat din sursele literare ale acelei perioade, cu vorbele de duh, decorul construit, costumele, muzica și toate elemente ce dau filmului o atmosferă autentică, Aferim! este o experiență unică în peisajul actual al cinematografiei românești, ce merită savurat și discutat, așa cum regizorul a spus de nenumărate ori, raportându-se la trecutul care ne influențează prezentul.