Recenzie - Thor: The Dark World

Thor: The Dark World sau Thor 2 continua epopeea zeului sexy cu ciocanul in mana si cu pieptul umflat... si cu fratele zeu, razvratitul Loki, care de data asta sta intr-o inchiosare a Asgardului, deci il vom vedea mai putin in actiune. Noul Thor se mentine la un nivel bun, nu este mai slab decat primul. As zice chiar ca imi place mai mult asta.

De data asta de regie s-a ocupat Alan Taylor, un regizor oarecum obscur, nu are vreun film de care sa  fii auzit, dar a regizat cateva episoade ale unor seriale celebre, precum Game of Thrones si The Sopranos. In Thor 2 isi face treaba, momentele de actiune sunt dozate bine, la fel si cele melodramatice, nu se pune accentul mai mult decat trebuie ceea ce-i bine, de obicei se exagereaza.

Scenografia e buna si ea, e prezenta mai mult decat in primul, vedem mai mult din Asgard si din falnicia sa. Costumele sunt verosimile, nu au acel aspect "de nou", de vitrina, pe care il simt, sa zicem, in majoritatea filmelor, se integreaza mai ok cu lumea mitologica, extraterestra.

Scenariul nu e mare chestie, e destul de plat ca suspans, nu are twisturi mari, dar e suficient cat sa-l vizionezi de la un capat la altul fara plictis. Loki e inchis, dar apare mai spre final, il ajuta pe Thor pentru a salva Universul, insa cand apare in plan sau vorbeste te cucereste prin sarmul lui, iar glumele te fac sa chicotesti. Tom Hiddleston, cum ziceam, il interpreteaza foarte bine pe Loki, ii cool in fiecare cadru si cu fiecare zambet malefic. Thor, jucat de Chris Hemsworth, s-a schimbat, nu mai e neascultator si ahtiat dupa orice bataie, isi asculta regele, aduce ordine in cele 9 regate, dar nu e tocmai un gagic bun, ii arata ciocanul rar lui Jane Foster jucata de catre Natalie Portman, care-i nesuferita, are tot felu' de grimase si da din maini ca o descreierata. Darcy, jucata de Kat Dennings e fata de "stiinta" mai prostuta-geeky-wannabe, iar Erik, savantul excentric si dus cu neuronu' interpretat haios de Stellan Skarsgård, deci da, stereotipuri.
 

Astept partea a 3-a, imi place actorul pe care l-au adus pentru un nou villain din Thor, ca sa vedeti despre cine-i vorba, ca nu vreau sa va stric entuziasmul, ramaneti dupa credite la film si veti afla.

(imagini via marvel.com/thor)

The Best Offer - despre singuratate si alti demoni (recenzie)

The Best offer (La migliore offerta) este noul film al regizorului sicilian Giuseppe Tornatore, unul cu iz de thriller si cu o distributie hollywoodiana. Un film, un Tornatore un pic diferit de ce-a scos inainte, un subiect mai pe placul publicului consumator preponderent de productii americane.

La primul contact cu filmul descoperim personajul principal, un domn in varsta pe nume Virgil Oldman, colectionar patimas de picturi cu portrete feminine, singuratic, virgin si altele. Dar principala trasatura a personajului este singuratatea! Virgil reuseste intotdeauna sa distinga un obiect de arta autentic de un fals, dar da gres la modul ridicol in privinta oamenilor. Incearca sa compenseze lipsa unei femei, a iubirii, cumparand tablouri celebre si pretioase cu chipuri de femei parca atintite cu privirea catre el, in timp ce Virgil le admira cu satisfactie. Dar din pacate nu-i suficient, lipsa umana a unei femei il macina.

Curiozitatea de a o cunoaste pe aceasta femeie misterioasa, il acapareaza si il lasa cu garda jos. Cu toate ca Claire, singura femeie pe care a avut-o a fost primul fals din viata lui, ii simte lipsa si se gandeste ca si fals, tot mai bine era, decat singur. Filmul se incheie cu un prim plan al lui Virgil apoi printr-un travling descoperim un restaurant aflat parca in interiorul unui ceas gigant, asemenator automatomului pe care incearca sa il contruiasca de-a lungul filmului. Asadar a ramas asteptand...ticaitul lung al timpul sa decida. In final, putinii oameni cu care vorbea si era prieten se dovedesc a fi tot un fals, se pare ca este sortit singuratatii.

Coloana sonora angelica compusa de arhicunoscutul Ennio Morricone se imbina perfect cu filmul, cu tablourile lui Virgil si creeaza o atmosfera sedativ. Singurul lucru care m-a deranjat putin e montajul, mi se par unele taieturi mai ciudate, bruste si prea sesizabile, dar poate asa a vrut Tornatore. Daca ar mai fi neaparat ceva de reprosat, acela ar fi ca de la un punct povestea devine previzibila, dar nu deranjeaza. In schimb Geoffrey Rush este impecabil in rolul lui Virgil, dar este singurul care se remarca din distributie, ceilalti isi fac treaba, dar fara a iesi in evidenta. In rest sunt numai lucruri de laudat, imagine foarte buna asigurata de directorul de imagine Fabio Zamarion care a mai lucrat cu regizorul doar la The Unknown Woman. Sunt prezente specificele miscari de camera marca Tornatore, ca de exemplu utilizarea macaralei, lentile largi, travlinguri si un decor presarat cu obiecte de arta.

Filmul este distribuit in cinematografele din Romania de Forum Film Romania.

Giuseppe Tornatore si gramezile lui

Tragand cu ochiul la cinesseur am descoperit un trademark al regizorului italian drag mie, Giuseppe Tornatore, chestie pe care nu as fi constientizat-o de unul singur. Dar se pare ca in subconstient s-a pastrat observatia lui cinesseur (suna ciudat, ar trebui sa ii zic pe nume) si datorita hype-ului lansarii ultimului film al regizorului sicilian, am rememorat filmele lui si totodata "gramezile" lui artistice. Cand zic gramezi, ma refer la tot felul de mormane de obiecte (antene, ancore, dosare) transformate oarecum intr-un fel de obiecte de arta ce anima spatiul filmic.

Nuovo Cinema Paradiso

Stanno tutti bene

 

Una pura formalità

Si pentru ca postarea asta vine in asteptarea noului film al regizorului, La Migliore Offerta, pe care il putem viziona in cinematografe incepand cu 19 iulie, voi pune 2 cadre (unde aici chiar sunt niste obiecte de arta puse gramada) si din el :) Enjoy!

Mr. Popper it's watching Chaplin

Singurul lucru bun din acest film, cu exceptia lui Jim Carrey care mi-e simpatic, dar aici nu e tocmai in varful icerberg-ului.

He's funny, right? Kind of like a penguin.

Stoker - Psycho bantuit de asiatici

Stoker, primul film hollywoodian al regizorului asiatic, Park Chan-Wook. Se pare ca e o noua moda in industria americana de film, aducerea de regizori asiatici, in mare parte sud-coreeni. Un lucru care pe mine ma bucura, dar m-ar bucura si mai mult daca i-ar lasa sa faca film mai ca la ei acasa, si nu cu scenarii d-astea, hollywoodizate. Sunt curios ce ii fac sa aleaga regizori asiatici, o fi pentru ca le place stilul violent fara limite si setea perpetua de razbunare ? Or fi mai ieftini si vin cu o viziune si un aer nou ? E clar oricum ca regizorii aduc cu ei ingrediente asiatice si le adauga filmelor americane, dar problema e ca in cantitati prea mici, prezenta acestora este simtita doar de cei cunoscatori de filme asiatice.

 

Stoker pare promitator din trailer, iar numele regizorului, chiar si nationalitatea confirma valorea filmului. Insa pe mine m-a dezamagit doar dintr-un singur punct de vedere... si anume scenariul, care mi se pare slab, banal de un clasic hollywoodian, cliseic si destul de previzibil. Dar replicile sunt in regula, sunt cateva care chiar mi-au placut, de exemplul monologul lui Nicole Kidman despre copii. 
Avem o familie instarita bineinteles, care traieste intr-un orasel mic uitat de lume, mai vintage asa (prima data am crezut ca actiunea se petrece intr-un timp mai trecut), o fata pe nume India frumoasa si inocenta, desteapta si educata si o mama la fel de buna. Tatal fetei moare, fata sufera, se retrage de familie si de toata lumea. La scoala logic ca e vazuta ca o ciudata si e batjocorita de "the cool guys", dar se gaseste la un moment dat acel "Praslea cel voinic" care aparent o intelege. India este o fata mai speciala, are simturi supradezvoltate, mai exact are ochi de vultur, auz de liliac (si cam atat parca), dar nu stim de ce.

In povestea asta apare brusc dupa moartea tatalui ei, fratele lui, unchiul Indiei (Charlie), de existenta caruia nu stia nimeni. Acest unchi cu apucaturi si look de Norman Bates are o obsesie pentru India, iar nu stim de ce. Se dezvolta o relatie incestuoasa, un ménage à trois chiar. Mia Wasikowska joaca cel mai bine dintre cei 3, e convingatoare in rolul de ciudatica cu ochii aia patrunzatori si mana aia jucausa la pian si la...(trebuie sa vedeti filmul ca sa intelegeti).

Matthew Goode e cam exagerat si enervant pe alocuri, dar n-ai ce-i face, asta-i personaju'. Cam la fel e si frumoasa Nicole Kidman cu niste ochii la fel de frumosi ca ai fiicei, deh trasatura de familie. 

India are un fetish pentru un anumit tip de pantofi, dar cu siguranta si regizorul pentru ca ii arata de fiecare data cand are ocazia. Pantofii sunt primiti de la tatal sau in fiecare an de ziua ei de nastere, simbolizeaza de asemenea legatura stransa pe care o avea cu tatal ei, alaturi de momentele in care mergeau des la vanatoare (lucru care m-a dus cu gandu' la Dexter) pentru a-i canaliza simturile supradezvoltate.

 

Park l-a cooptat pe directorul de fotografie asiatic, Chung-hoon Chung, cu care a mai lucrat in trecut la filmele sale. Din aceasta colaborare a rezultat o imagine foarte curata ca si incadratura si plastica, dar parca are cam mult travling. Totul este sustinut de un montaj precis si expresiv cu multe dissolveuri de efect. Mi-a placut foarte mult si muzica din film care alaturi de unghiurile de filmare iti induc suspansul amintindu-ti de maestrul acestui gen, Alfred Hitchcok. Coloana sonora se potriveste perfect cu filmul si atmosfera lui. Avem parte de  Verdi, Nancy Sinatra si preferata mea Emily Wells cu Becomes the color.

 
Filmul merita o vizionare, in ciuda faptului ca scenariul e dezamagitor. Il puteti viziona incepand de maine, 29 martie in toate cinematografele din tara. Filmul este distribuit de Odeon Cineplex.

Oz: The Great and Powerful

Oz: The Great and Powerful nu-i atat de grozav, cel putin mie nu mi s-a parut. Il consider strict un film pentru copii. L-am asteptat sa apara in cinema de cand am vazut trailerul pentru prima data, ma gandeam ca nu o sa aiba un scenariu elaborat, bine scris, personaje puse in valoare, twisturi care sa te suceasca s.a.m.d, dar ma asteptam sa fie entertaining, sa ma distreze si sa aiba un farmec de poveste, un blockbuster decent. Din pacate a avut foarte putin din ceea ce speram sa aiba. Nu aveam de gand sa ii scriu o recenzie, dar motivul pentru care am facut-o este datorita calatoriei cu balonul oferita de catre CineForum.

O sa incep cu partile bune sau mai bine zis cu ce mi-a placut. Cel mai mult si mai mult mi-a placut inceputul, prima jumatate de ora (cred) pentru ca Sam Raimi a ales sa il faca alb-negru si in format 4:3. Mi-a placut lucrul asta deoarece ii da un farmec anume si chiar se potriveste cu ceea ce se povesteste, cu ce vedem, poate suna aiurea, dar e mai viu alb-negru decat daca ar fi fost color, daca ar fi fost tot filmul asa as fi fost mult mai multumit si am fi scapat de CGI-ul ala kitschos colorat si cu aspect de plastic. Mi-a placut si un anumit cadru, ca incadratura si plastica, de fapt e singurul care m-a atras.

Dupa ce Oz (James Franco) se urca in balon si intra in minunatul taram Oz... doh, imaginea incepe sa se lateasca pana umple tot ecranul de cinema, iar imaginea se coloreaza, asadar intram in fantastic, un fantastic CGI-ist. Eu consider ca puteau sa faca mai mult din CGI, ca sa fac o comparatie, Life of Pi a avut buget mai mic, dar efectele speciale si vizuale sunt senzationale, cine ar zice ca ala nu e un tigru adevarat? Pe cand in Oz, unele personaje precum o maimuta arata de parca ar fi de plastic. Filmul are o problema sau poate asa au vrut, la scenariu, e cam superficial tratat si cliseic, iar dialogul e prost si replicile care vor sa starneasca rasul sunt penibile si nu sunt deloc amuzante. Mi-a mai placut lumina galbuie asternuta peste lanurile de porumb. Si am mai apreciat un lucru, am vazut elemente tipice horror-urilor lui Sam Raimi.

Si acum sa fac o scurta descriere despre experienta mea cu balonul. M-a sunat Adina sa imi zica ca am fost invitati sa zburam cu balonu', ma intreaba: - vrei ? iar eu: - NORMAL!. A trebuit sa ne sculam la 5 dimineata pentru asta, dar a meritat in totalitate, e o experienta unica ce merita traita! Pe langa asta am primit si un titlu de Conte :D.

UPDATE: Am facut si un mic montaj din filmarile de pe camera mea. Enjoy!

Side Effects (2013) - recenzie

Side Effects, cel mai recent film al lui Soderbergh este mult mai bun in raport cu ultimele sale 3 filme. Regia e buna, imaginea, scenariul, majoritatea actorilor, muzica s.a.m.d sunt la fel de bune. Filmul are suspans, te atrage si te tine prins in el si de subiect pentru ca nu are momente moarte sau de umplutura.

Intram repede in contact cu personajele, un barbat - Martin (Channing Tatum) iese din inchisoare si se revede cu nevasta lui, Emily, jucata foarte convingator de catre Rooney Mara. Cu toate ca sotul ei s-a intors acasa se vede ca ceva nu e in regula cu Emily, e distanta si absenta...chiar si cand face sex. Devine depresiva si incearca sa se sinucida, dar fara succes. Asa ajunge in spital unde isi face aparitia Dr. Banks (Jude Law) care devine psihiatrul lui Emily. Dr. Banks ii prescrie medicamente antidepresive ce ar trebui sa ii amelioreze starea depresiva, dar lucrurile se inrautasesc si Emily e din ce in ce mai instabila pana ce ajunge la alte acte sinucigase. Medicamentele au ca efect advers si somnambulismul ce o determina pe protagonista sa faca multe lucruri ciudate si anormale... avem parte de un twist anormal din punct de vedere al comportarii lui Emily, chiar creepy. 

Rooney Mara e destul de schimbata (si aici) din punct de vedere al fizionomiei, e o fetiscana tanara, draguta, inocenta si neajutorata. Si-a intrat in rol foarte bine si convinge in rol de depresiva si nu numai...Jude Law e un doctor istet, un tip carismatic, oricum nu poti da gres niciodata cu el chiar daca joaca un anumit tipar el isi face rolul foarte bine. "Apare in cadru" si Catherine Zeta-Jones in rolul Dr. Siebert. Catherine arata foarte sexy si toate cele, dar din pacate nu e la fel de convingatoare si e putin exagerata. Joaca si Channing Tatum care mie personal nu imi place, dar macar nu apare prea mult in film.

Lumina e folosita corespunzator la fel ca imaginea, coloana sonora, cadrele sunt ca o extensie a starii lui Emily, o lume pierduta ca mintea ei si detasata de orice persoana si orice sentiment placut. Atmosfera intensa a filmului, suspansul perpetuu, subiectul captivant te fac si pe tine ca spectator anxios si nerabdator.

Acestea fiind spuse eu va recomand sa il vedeti la cinema ! 

Premiera filmului este vineri pe 22 februarie.
Filmul este distribuit in Romania de catre MediaPro Distribution

Interviu cu Nae Caranfil

Am avut deosebita placere sa iau un interviu, in exclusivitate pentru blogul meu, unui regizor roman caruia eu ii admir munca si talentul de autor. Nu e tocmai corect spus ca i-am luat eu interviul, dar este filmat si montat de mine in intregime.

Eu atat am de zis, voi lasa interviul "sa vorbeasca" si chiar daca are o durata mai mare eu zic ca nu va plictisi, aveti ce invata/afla de la Nae Caranfil. Si astept pareri... :)

UPDATE: Astazi este si ziua domnului Nae Caranfil, acum am aflat, ii urez un sincer la multi ani si cat mai multe filme bune. Ce coincidenta... am postat fara stiu ca e ziua dumnealui.




Vreau sa-i multumesc lui Nae Caranfil in primul rand, lui Vlad Lazarescu , Andreea Daniela si Denisa Nita.

Interviul a fost filmat la Fratelli Espresso Bar in cadrul „Serilor oamenilor de bine”

Boardwalk Empire - "Si asta arata delicios"...

A Clockwork Orange vs. Pulp Fiction