Stoker - Psycho bantuit de asiatici

Stoker, primul film hollywoodian al regizorului asiatic, Park Chan-Wook. Se pare ca e o noua moda in industria americana de film, aducerea de regizori asiatici, in mare parte sud-coreeni. Un lucru care pe mine ma bucura, dar m-ar bucura si mai mult daca i-ar lasa sa faca film mai ca la ei acasa, si nu cu scenarii d-astea, hollywoodizate. Sunt curios ce ii fac sa aleaga regizori asiatici, o fi pentru ca le place stilul violent fara limite si setea perpetua de razbunare ? Or fi mai ieftini si vin cu o viziune si un aer nou ? E clar oricum ca regizorii aduc cu ei ingrediente asiatice si le adauga filmelor americane, dar problema e ca in cantitati prea mici, prezenta acestora este simtita doar de cei cunoscatori de filme asiatice.

 

Stoker pare promitator din trailer, iar numele regizorului, chiar si nationalitatea confirma valorea filmului. Insa pe mine m-a dezamagit doar dintr-un singur punct de vedere... si anume scenariul, care mi se pare slab, banal de un clasic hollywoodian, cliseic si destul de previzibil. Dar replicile sunt in regula, sunt cateva care chiar mi-au placut, de exemplul monologul lui Nicole Kidman despre copii. 
Avem o familie instarita bineinteles, care traieste intr-un orasel mic uitat de lume, mai vintage asa (prima data am crezut ca actiunea se petrece intr-un timp mai trecut), o fata pe nume India frumoasa si inocenta, desteapta si educata si o mama la fel de buna. Tatal fetei moare, fata sufera, se retrage de familie si de toata lumea. La scoala logic ca e vazuta ca o ciudata si e batjocorita de "the cool guys", dar se gaseste la un moment dat acel "Praslea cel voinic" care aparent o intelege. India este o fata mai speciala, are simturi supradezvoltate, mai exact are ochi de vultur, auz de liliac (si cam atat parca), dar nu stim de ce.

In povestea asta apare brusc dupa moartea tatalui ei, fratele lui, unchiul Indiei (Charlie), de existenta caruia nu stia nimeni. Acest unchi cu apucaturi si look de Norman Bates are o obsesie pentru India, iar nu stim de ce. Se dezvolta o relatie incestuoasa, un ménage à trois chiar. Mia Wasikowska joaca cel mai bine dintre cei 3, e convingatoare in rolul de ciudatica cu ochii aia patrunzatori si mana aia jucausa la pian si la...(trebuie sa vedeti filmul ca sa intelegeti).

Matthew Goode e cam exagerat si enervant pe alocuri, dar n-ai ce-i face, asta-i personaju'. Cam la fel e si frumoasa Nicole Kidman cu niste ochii la fel de frumosi ca ai fiicei, deh trasatura de familie. 

India are un fetish pentru un anumit tip de pantofi, dar cu siguranta si regizorul pentru ca ii arata de fiecare data cand are ocazia. Pantofii sunt primiti de la tatal sau in fiecare an de ziua ei de nastere, simbolizeaza de asemenea legatura stransa pe care o avea cu tatal ei, alaturi de momentele in care mergeau des la vanatoare (lucru care m-a dus cu gandu' la Dexter) pentru a-i canaliza simturile supradezvoltate.

 

Park l-a cooptat pe directorul de fotografie asiatic, Chung-hoon Chung, cu care a mai lucrat in trecut la filmele sale. Din aceasta colaborare a rezultat o imagine foarte curata ca si incadratura si plastica, dar parca are cam mult travling. Totul este sustinut de un montaj precis si expresiv cu multe dissolveuri de efect. Mi-a placut foarte mult si muzica din film care alaturi de unghiurile de filmare iti induc suspansul amintindu-ti de maestrul acestui gen, Alfred Hitchcok. Coloana sonora se potriveste perfect cu filmul si atmosfera lui. Avem parte de  Verdi, Nancy Sinatra si preferata mea Emily Wells cu Becomes the color.

 
Filmul merita o vizionare, in ciuda faptului ca scenariul e dezamagitor. Il puteti viziona incepand de maine, 29 martie in toate cinematografele din tara. Filmul este distribuit de Odeon Cineplex.