Noaptea de Oscar la NexT Film Festival 2015

Uite că Festivalul Internațional de Film NexT a ajuns la ediția a 9-a deja (apropo bună ideea clipului de promovare) și cum ne-am obișnuit am putut să vedem și cele cinci scurtmetraje de ficțiune nominalizate la premiile Oscar, printre care și căștigătorul categoriei. 

Am fost și eu prezent alături de presă și lumea cinefilă într-o sală arhiplină la CinemaPRO și am să vă spun câte ceva despre fiecare scurtmetraj și poate că o să le vedeți și voi, fie acasă sau la un alt festival.

1. PARVANEH- E un film elvețian, despre o fată din Afganistan care muncește în Elveția pentru a le trimite bani acasă părinților bolnavi. Filmul e destul de simplu și liniar, ea încearcă să trimită bani prin Western Union acasă, dar nu poate pentru că-i minoră, așa că găsește o altă fată care s-o ajute pe stradă. Evident că nu apucă să facă asta imediat și fără efort, trec prin diverse situații, ajung oarecum să se împrietenească și apoi să trimită banii. Nu are vreun moment mai intens, ceva dramatic, dar îl urmărești fără să te plictisești, iar actrița e simpatică.

 2.  LAMPA TIBETANĂ/ BUTTER LAMP - e o coproducție chinezo-franceză, despre un fotograf care fotografiază oamenii dintr-un sat tibetan. Totodată acest scurtmetraj este cel mai necovențional dintre toate, este dintr-un singur cadru și cu actori amatori și surprinde viața acelei comunități și locuitori ei. Este și amuzant, în cadru apar mai multe grupuri, ba o familie săracă, un cuplu proaspăt căsătorit, niște copii, o bătrânică... Nu cunoaștem personajele sau numele lor, îi vedem doar în fața aparatului și în contact cu fotograful si asistentul său. Este un contrast între generații, tradiție și lumea modernă. Publicului i-a plăcut, la fel și mie, după aplauzele de la final. E al doilea ca favorit dintre cele cinci pentru mine, prima opțiune v-o spun mai încolo.

În timpul proiecției filmului chinezesc.

3. TELEFONUL/ THE PHONE CALL - Acesta este căștigătorul Oscarului. E un film britanic cu actrița Sally Hawkings în rol principal, pe care s-ar putea să o știți din „Blue Jasmine”. Acest scurtmeraj e mai melodramatic, o tipă care lucrează într-un call center de ajutor pentru oameni, primește un telefon de la un tip misterios și foarte trist. E destul de convențional, poate chiar Hollywoodian, pe mine nu m-a atins povestea, dar am urmărit curios dialogul celor doi de la telefon. Sally Hawkings joacă bine și convingător și cam asta e... :)

                                                                             
4. AYA - E filmul care mie mi-a plăcut cel mai mult și aș fi vrut să căștige el statueta Oscar. E tot o coproducție, israeliano-franceză, despre o tipă care așteaptă pe cineva la aeroport, până acum nimic neobișnuit, dar treptat filmul va deveni puțin ciudat/misterios. Tipa e pusă fără să vrea într-o situație, iar ea acceptă momentul și „intră în joc”. E cel mai lung ca durată dintre toate, are aproximativ 40 de minute, însă nu-i simți când trec pentru că te face curios aerul misterios și tensiunea puțin sexuală dintre personaje.

5. BOOGALOO ŞI GRAHAM - Este tot un film britanic, poate cel mai amuzant din calup. E despre doi frați care primesc de la tatăl lor doi pui de găină de care puștii se atașează foarte tare și îi fac animale de companie. Acțiunea filmului se petrece în Irlanda de Nord a anului 1978, nu înțeleg de ce nu putea să fie și în prezent :D, mă rog asta nu-i așa important. Puștii au și un limbaj colorat, lucru care contribuie la amuzamentul filmului. După ce pui cresc și se transformă în găini părinții sunt din ce în ce mai deranjați de ele și de faptul că trăiesc în casă. Din ce am citit, scurtmetrajul este inspirat din copilăria scenaristului, Ronan Blaney.

 

„Interviu” cu Bérénice Bejo și Michel Hazanavicius

Așa cum am promis am revenit cu un articol special, dedicat întâlnirii de sâmbătă de la Les Films de Cannes a Bucarest cu actrița și regizorul filmului premiat cu Oscar, „The Artist”, Bérénice Bejo și Michel Hazanavicius, apropo cei doi sunt și căsătoriți.

Foto: Eu. Bérénice e în mijloc.

Totul s-a întâmplat la cinema „Elvira Popescu”, de dimineață (pentru mine), de la ora 12:00, fiecare a vorbit pe rând aproximativ o oră, ambii au răspuns la întrebări primite de la public, dar și de la moderator (Codruța Crețulescu). Alături (dreapta) era tipa care a tradus din franceză.

Bérénice Bejo a fost prima care a vorbit. Foarte lejeră, energică și mai ales foarte drăguță. A răspuns întrebărilor publicului fără probleme, mă bucur că lumea a fost activă și a pus întrebări, a fost o atmosferă prietenoasă :).

Eu am și înregistrat câte ceva, am zis să pun aici frânturi din discursul/răspunsurile ei, ca un fel de „interviu”, să vă faceți și voi o idee despre cum a fost, să aflați lucruri despre ea și poate s-o cunoașteți mai bine.

„la vârste fragede am văzut producțiile Walt Disney, apoi pe la 6-7 ani am început să ma uit la western-uri clasice, americane, la filmele din vârsta de aur a cinematografiei hollywoodiene”

„în cameră nu aveam postere cu Beyonce, ci cu nuduri ale unui pictor, Delvaux. La 15 ani actorii mei preferați erau Robert Mitchum și Marilyn Monroe, apoi am dezvoltat o fascinație pentru Ingrid Bergman, Katharine Hepburn și abia apoi am început să urmăresc filme din cinematografia franceză si cea italiană, deci referințele mele sunt cu precădere americane, cred că la fel e mai pentru toată lumea avănd în vedere statutul lor”

Nu am înregistrat prea mult la Bérénice, cum ziceam era cam dimineață pentru mine și am întarziat puțin.

Foto: Eu.

Să continuăm cu Michel Hazanavicius ! La fel de prietenos a fost și el, a răspuns la multele întrebări de la public, unele mai simple, altele mai grele, domnul Valerian Sava îi pusese la un moment dat o întrebare foarte lungă, de fapt a fost un fel de discurs mai mult. Mă rog, să trecem la Hazanavicius.

„Eu văd comedia ca pe un gen nobil, nu ca pe unul secundar, filmele mele preferate sunt comedii și îi apreciez mult pe Billy Wilder și Ernst Lubitsch. Eu nu fac apreciere diferită între comedii și dramă, dacă ar fi să mergem pe ipoteza maturității, ar însemna că dacă ai trecut de la comedie la dramă, maturizăndu-te, nu te mai poți întoarce înapoi, ceea ce pentru mine nu e drept. Datorită Oscarului câștigat cu „The Artist” mi-a permis tocmai să abordez un subiect pe care foarte puțini l-ar fi abordat (e vorba de filmul „The Search”)”

„Nu cunosc prea bine noua cinematografie românească, cunosc puțin filmele lui Cristian Mungiu, dar aș spune că modul în care faci film depinde de economia țării în care te afli și fără să-i cunosc pe regizorii din noul val pariez că ar vrea să facă filme cu bugete mai consistene, iar în cazul acela filmele nu ar fi atât de minimaliste. Cinematografia e costisitoare spre deosebire de arta unui scriitor care în 20 de pagini poate să iți descrie bătălia lui Napoleon, pentru a face acest lucru în film e nevoie de resurse financiare.”

„Franța e norocoasă, de altfel se spune că Franța e paradisul regizorilor pentru că acolo există un sistem elaborat de finanțare a cinematografiei, ceea ce face să se producă multe filme pe an și asigură diversitate. Apoi riscul uniformizării există peste tot și în Franța și în SUA și trebuie raportat mereu cu starea economiei țării în care evoluează respectivii regizori.”

Foto: Eu.

„The Artist a fost mai ușor de finanțat decât „The Search”, însă „The Artist” a fost și mai ușor de realizat pentru că mizele erau in proporție de 95% estetice.”

„Dematerializarea sau caracterul electronic al operelor artistice este o revoluție comparabilă cu apariția tiparului însa ea aduce și cu sine problema pirateriei, vedem filme gratis pentru că se poate, nu cred ca ne-am imagina că putem face acest lucru pentru legume și fructe, să mergem pur și simplu să le luam de pe rafturi doar pentru că sunt acolo. Cum spuneam filmele sunt extrem de costisitoare, dacă la capătul linei ele ajung gratis la spectatori înseamnă că filmele nu sunt văzute ca având valoare, valoarea lor este degradată și cu cât valoarea lor scade, cu atat învestițiile în cinematografie vor scădea, iar filmele produse vor fi mai proaste. Apoi trebuie să găsim o ofertă viabilă pentru spectatorii de film care-i clar că și au schimbat comportamentul.

Sper că v-a plăcut articolul și declarațiile celor doi, mie mi-a făcut plăcere să-i ascult și să-i văd :). Mulțumim și Les Films de Cannes a Bucarest pentru că i-a adus la noi, a fost o experiență plăcută.