Les Films de Cannes à Bucarest - ediția a 6-a!

Octombrie este luna cea mai importantă pentru cinefili și lumea filmului, asta pentru că multe festivaluri de calitate sunt în luna asta, am început cu Anim'est, am continuat cu Dracula Film Festival și o să închei cu Les Films de Cannes à Bucarest, care a ajuns la ediția a 6-a, pentru mine e a 3-a :). Bineînțeles că mai sunt și alte festivaluri de calitate luna asta, dar eu din păcate nu am ajuns la ele până acum, ar fi Astra Film Festival din Sibiu și Comedy Cluj. 

Se anunță iar o ediție „bogată”, multe filme bune ale unor regizori consacrați, cu diverși invitați, dezbateri interesante și necesare despre starea actuală a cinematografiei. Pentu mai multe detalii vă recomand să urmăriți pagina de facebook a festivalului.

Deja s-au anunțat filmele care vor rula și mă declar încântat, în continuare o să vă las o mică listă cu filmele pe care de-abia aștept să le văd.

1. DHEEPAN

O să încep cu câștigătorul Palme d'Or-ului din acest an, pe lângă asta, mai există o altă veste bună, va fi prezent și regizorul Jacques Audiard. Regizorul își va prezenta filmul, va răspunde întrebărilor publicului și va susține un masterclass la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) luni, 26 octombrie, de la ora 11.00. Un focus îi va fi dedicat în festival, alte două filme ale sale urmând a fi proiectate: De battre mon cœur s’est arrêté și Un profet.

2. THE LOBSTER

De regizorul grec Yorgos Lanthimos, distins cu trei premii la Cannes: Premiul Juriului, O mențiune specială Queer Palm, dedicată producțiilor cu tematică LGBT, și premiul al doilea Palm Dog, pentru cel mai carismatic câine. Cu  Colin Farrell, Léa Seydoux, John C. Reilly și Ben Whishaw.

Léa Seydoux și un porc cam mare :D

3. TALE OF TALES

Regizat de Matteo Garrone, filmul este o adaptare a primei cărți de basme din lume, Pentamerone, de Giambattista Basile, apărută în 1600. O lume bizară, fantastică, dominată de regi, prințese, vrăjitori, ursitoare și căpcăuni, în care Salma Hayek, Vincent Cassel, Toby Jones și John C. Reilly au roluri centrale.

4. LOUDER THAN BOMBS

Regizat de Joachim Trier, filmul aduce laolaltă nume ca Jesse Eisenberg, Gabriel Byrne, Isabelle Huppert, David Strathairn și Amy Ryan. E drama intensă și emoționantă a unui tată și a celor doi fii ai săi care trebuie să facă față amintirilor, dar și secretelor din trecut, atunci când se reunesc în casa familiei, la trei ani după pierderea soției și mamei lor, un celebru fotograf de război.

5. THE ASSASSIN 

Numai pentru faptul că e asiatic mă face și mai mult să fiu nerăbdător să-l văd, și vă reamintesc că anul ăsta vor fi multe filme asiatice. The Assassin a câștigat în cele din urmă Premiul pentru regie la Cannes și a fost propus de Taiwan la Oscar 2016. Spectatorii vor avea șansa să vadă în premieră în România filmul maestrului taiwanez Hou Hsiao-hsien, o superbă explorare a istoriei artelor marțiale, primită cu ovații de presa internațională.

6. LE TOUT NOUVEAU TESTAMENT 

Dumnezeu există. Locuiește la Bruxelles. E odios cu soția și fiica lui. S-a vorbit mult de fiul lui, dar foarte puțin de fiica lui. Fiica lui sunt eu. Mă numesc Ea și am 10 ani. Ca să mă răzbun, le-am trimis tuturor oamenilor din lume, prin sms, data la care vor muri.

”Ovaționat la Cannes și propus de Belgia la Oscar - nu dați greș la ‪#‎lesfilms‬, o să vă binedispună pentru multă vreme” - spun cei de la festival, așa sper să fie.

„Interviu” cu Bérénice Bejo și Michel Hazanavicius

Așa cum am promis am revenit cu un articol special, dedicat întâlnirii de sâmbătă de la Les Films de Cannes a Bucarest cu actrița și regizorul filmului premiat cu Oscar, „The Artist”, Bérénice Bejo și Michel Hazanavicius, apropo cei doi sunt și căsătoriți.

Foto: Eu. Bérénice e în mijloc.

Totul s-a întâmplat la cinema „Elvira Popescu”, de dimineață (pentru mine), de la ora 12:00, fiecare a vorbit pe rând aproximativ o oră, ambii au răspuns la întrebări primite de la public, dar și de la moderator (Codruța Crețulescu). Alături (dreapta) era tipa care a tradus din franceză.

Bérénice Bejo a fost prima care a vorbit. Foarte lejeră, energică și mai ales foarte drăguță. A răspuns întrebărilor publicului fără probleme, mă bucur că lumea a fost activă și a pus întrebări, a fost o atmosferă prietenoasă :).

Eu am și înregistrat câte ceva, am zis să pun aici frânturi din discursul/răspunsurile ei, ca un fel de „interviu”, să vă faceți și voi o idee despre cum a fost, să aflați lucruri despre ea și poate s-o cunoașteți mai bine.

„la vârste fragede am văzut producțiile Walt Disney, apoi pe la 6-7 ani am început să ma uit la western-uri clasice, americane, la filmele din vârsta de aur a cinematografiei hollywoodiene”

„în cameră nu aveam postere cu Beyonce, ci cu nuduri ale unui pictor, Delvaux. La 15 ani actorii mei preferați erau Robert Mitchum și Marilyn Monroe, apoi am dezvoltat o fascinație pentru Ingrid Bergman, Katharine Hepburn și abia apoi am început să urmăresc filme din cinematografia franceză si cea italiană, deci referințele mele sunt cu precădere americane, cred că la fel e mai pentru toată lumea avănd în vedere statutul lor”

Nu am înregistrat prea mult la Bérénice, cum ziceam era cam dimineață pentru mine și am întarziat puțin.

Foto: Eu.

Să continuăm cu Michel Hazanavicius ! La fel de prietenos a fost și el, a răspuns la multele întrebări de la public, unele mai simple, altele mai grele, domnul Valerian Sava îi pusese la un moment dat o întrebare foarte lungă, de fapt a fost un fel de discurs mai mult. Mă rog, să trecem la Hazanavicius.

„Eu văd comedia ca pe un gen nobil, nu ca pe unul secundar, filmele mele preferate sunt comedii și îi apreciez mult pe Billy Wilder și Ernst Lubitsch. Eu nu fac apreciere diferită între comedii și dramă, dacă ar fi să mergem pe ipoteza maturității, ar însemna că dacă ai trecut de la comedie la dramă, maturizăndu-te, nu te mai poți întoarce înapoi, ceea ce pentru mine nu e drept. Datorită Oscarului câștigat cu „The Artist” mi-a permis tocmai să abordez un subiect pe care foarte puțini l-ar fi abordat (e vorba de filmul „The Search”)”

„Nu cunosc prea bine noua cinematografie românească, cunosc puțin filmele lui Cristian Mungiu, dar aș spune că modul în care faci film depinde de economia țării în care te afli și fără să-i cunosc pe regizorii din noul val pariez că ar vrea să facă filme cu bugete mai consistene, iar în cazul acela filmele nu ar fi atât de minimaliste. Cinematografia e costisitoare spre deosebire de arta unui scriitor care în 20 de pagini poate să iți descrie bătălia lui Napoleon, pentru a face acest lucru în film e nevoie de resurse financiare.”

„Franța e norocoasă, de altfel se spune că Franța e paradisul regizorilor pentru că acolo există un sistem elaborat de finanțare a cinematografiei, ceea ce face să se producă multe filme pe an și asigură diversitate. Apoi riscul uniformizării există peste tot și în Franța și în SUA și trebuie raportat mereu cu starea economiei țării în care evoluează respectivii regizori.”

Foto: Eu.

„The Artist a fost mai ușor de finanțat decât „The Search”, însă „The Artist” a fost și mai ușor de realizat pentru că mizele erau in proporție de 95% estetice.”

„Dematerializarea sau caracterul electronic al operelor artistice este o revoluție comparabilă cu apariția tiparului însa ea aduce și cu sine problema pirateriei, vedem filme gratis pentru că se poate, nu cred ca ne-am imagina că putem face acest lucru pentru legume și fructe, să mergem pur și simplu să le luam de pe rafturi doar pentru că sunt acolo. Cum spuneam filmele sunt extrem de costisitoare, dacă la capătul linei ele ajung gratis la spectatori înseamnă că filmele nu sunt văzute ca având valoare, valoarea lor este degradată și cu cât valoarea lor scade, cu atat învestițiile în cinematografie vor scădea, iar filmele produse vor fi mai proaste. Apoi trebuie să găsim o ofertă viabilă pentru spectatorii de film care-i clar că și au schimbat comportamentul.

Sper că v-a plăcut articolul și declarațiile celor doi, mie mi-a făcut plăcere să-i ascult și să-i văd :). Mulțumim și Les Films de Cannes a Bucarest pentru că i-a adus la noi, a fost o experiență plăcută.

Les Films de Cannes a Bucarest - Prima și a doua zi de filme

 Vineri - Welcome to New York

 

Primul film văzut de la Les Films de Cannes a Bucarest. Și-am început prost din păcate pentru că filmul e chiar slab, deși nu aveam niciun fel așteptare de la el, dar măcar am văzut-o și auzit-o pe Jacqueline Bisset la final, la un Q&A, care-i o drăguță.
Filmul urmărește evenimentele petrecute intr-o cameră de hotel din New York sau aventurile fostului director FMI, Dominique Strauss-Kahn, care a fost implicat într-un scandal sexual. Nu știe nimeni ce s-a întâmplat exact in acea cameră, este vorba de o ficționalizare a întâmplarii imaginată de regizor, Abel Ferrara. Filmul începe "în forță”, cu Devereaux (Gérard Depardieu) care ajunge în camera de hotel unde-l așteptă niște fătuci pregătite de orgie alături de niște prieteni/colegi de a lui Devereaux. Șampania curge, curge pe țâțele fetelor mai mult, poate și în alte locuri, dar să nu intrăm prea mult în detalii, pe astea o să le remarcați voi în caz că vreți să vedeți filmul. Apoi acțiunea se mută în dormitorul luxos al hotelului, acolo unde Devereaux are parte de un ”masaj erotic”  de la două fătuci. Și urmează niște secvențe de sex... în care-i vedem în toată splendoarea bucile, burta și toată grăsimea lui Depardieu, după vreo 20-30 de minute filmul se cumințește, apoi curge, plictisitor și neinteresant. Nu-l salvează nici actorii, care nu-s grozavi deși nu e vina lor, Jacqueline Bisset zicea de Ferrara că i-a lăsat sa improvizeze de mai multe ori și ne-a mai zis că regizorul țipă foarte mult, nici regia și nici imaginea nu-l salvează, tot Bisset ne-a spus că regizorul n-a folosit lumină. Per total un film insipid.

 Sâmbătă - Deux jours, une nuit

 

Bine, de fapt prima oară am fost la discuțiile cu regizorul Michel Hazanavicius și actrița Bérénice Bejo, dar pentru asta cel mai probabil voi face un articol separat.
Deux jours, une nuit, în filmul fraților Dardenne e vorba despre o femeie, Sandra (Marion Cotillard), din Belgia care e pusă într-o situație dificilă, de fapt află că oamenii care-i sunt colegi de muncă sunt puși de șef să aleagă între un bonus de 1000 de euro sau demisia ei. După ce se roagă de șef să se voteze iar, Sandra are un weekend la dispoziție ca să-și convingă colegii să nu aleagă acel bonus, un fel de cursă contracronometru sau un ”to do list” de weekend pentru plictisita Sandra.
Filmul ar trebui sa fie emoționant, să-ți fie milă de ea, poate să verși câteva lacrimi pentru nedreptatea, situația asta absurdă la care e supusă Sandra, dar sincer pe mine nu m-a atins deloc, deși Marion Cotillard face un rol foarte bun, convingător. Se citește pe fața ei, pe tot corpul; vizibil slăbită, obosită/nedormită, cu cearcăne adânci la ochi, depresivă și slabă la propriu, la care se mai adaugă faptul că stă și un pic cocoșată.
Deux jours, une nuit va avea premiera în România pe 21 noiembrie.