Festivalul Internațional de Psihanaliză și Film

Cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Psihanaliză şi Film va avea loc în perioada 20-23 noiembrie la Cinema Studio şi Cinema Elvira Popescu.

Filmul The Judge, în regia lui David Dobkin cu Robert Downey Jr și Vera Farmiga, proiectat în avanpremieră, deschide Festivalul Internaţional de Psihanaliză şi Film joi, 20 noiembrie, la Cinema Studio.

Alte filme pe care le puteți vedea la festival:

1. Bernie, în regia lui Richard Linklater, cu Jack Black, Matthew McConaughey şi Shirley MacLaine.  

2. Clouds of Sils Maria, în regia lui Olivier Assayas, cu Juliette Binoche şi Kirsten Stewart. Filmul a fost 

inclus în Competiţia Oficială Cannes 2014 şi a câştigat Premiul pentru cea mai bună actriţă (Juliette Binoche).

3. Les quatre cents coups, în regia lui Francois Truffaut, cu Jean- Pierre Leaud în rolul principal. Filmul a câştigat Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de la Cannes în 1959.

4. I Origins, în regia lui Mike Cahill, cu Michael Pitt în rolul principal, va închide Festivalul Internaţional de Psihanaliză şi Film duminicǎ, 23 noiembrie, ora 20.00, la Cinema Studio. 

5. În premierǎ în România, în cadrul Festivalului vor fi proiectate filmele Whiplash şi Infinitely Polar Bear, prin amabilitatea InterCom Film.

Toate filmele prezentate în Festival vor fi urmate de discuţii moderate de către criticul de film şi Directorul Festivalului, Irina-Margareta Nistor, la care vor participa psihanalişti, regizori, producători, actori şi critici de film.

Pentru program și alte informații vă recomand să intrați pe site-ul festivalului, link, și pe pagina de facebook.

WHIPLASH, regia Damien Chazelle

Eu am fost la acest festival încă de la prima ediție și a fost ceva proaspăt prin toată masa de festivaluri de filme, vă recomand sa mergeți, pe lângă filmele pe care apucați să le vedeți puteți asista și la discuții pertinente și interesante după proiecție. Ne vedem acolo :).

 

„Interviu” cu Bérénice Bejo și Michel Hazanavicius

Așa cum am promis am revenit cu un articol special, dedicat întâlnirii de sâmbătă de la Les Films de Cannes a Bucarest cu actrița și regizorul filmului premiat cu Oscar, „The Artist”, Bérénice Bejo și Michel Hazanavicius, apropo cei doi sunt și căsătoriți.

Foto: Eu. Bérénice e în mijloc.

Totul s-a întâmplat la cinema „Elvira Popescu”, de dimineață (pentru mine), de la ora 12:00, fiecare a vorbit pe rând aproximativ o oră, ambii au răspuns la întrebări primite de la public, dar și de la moderator (Codruța Crețulescu). Alături (dreapta) era tipa care a tradus din franceză.

Bérénice Bejo a fost prima care a vorbit. Foarte lejeră, energică și mai ales foarte drăguță. A răspuns întrebărilor publicului fără probleme, mă bucur că lumea a fost activă și a pus întrebări, a fost o atmosferă prietenoasă :).

Eu am și înregistrat câte ceva, am zis să pun aici frânturi din discursul/răspunsurile ei, ca un fel de „interviu”, să vă faceți și voi o idee despre cum a fost, să aflați lucruri despre ea și poate s-o cunoașteți mai bine.

„la vârste fragede am văzut producțiile Walt Disney, apoi pe la 6-7 ani am început să ma uit la western-uri clasice, americane, la filmele din vârsta de aur a cinematografiei hollywoodiene”

„în cameră nu aveam postere cu Beyonce, ci cu nuduri ale unui pictor, Delvaux. La 15 ani actorii mei preferați erau Robert Mitchum și Marilyn Monroe, apoi am dezvoltat o fascinație pentru Ingrid Bergman, Katharine Hepburn și abia apoi am început să urmăresc filme din cinematografia franceză si cea italiană, deci referințele mele sunt cu precădere americane, cred că la fel e mai pentru toată lumea avănd în vedere statutul lor”

Nu am înregistrat prea mult la Bérénice, cum ziceam era cam dimineață pentru mine și am întarziat puțin.

Foto: Eu.

Să continuăm cu Michel Hazanavicius ! La fel de prietenos a fost și el, a răspuns la multele întrebări de la public, unele mai simple, altele mai grele, domnul Valerian Sava îi pusese la un moment dat o întrebare foarte lungă, de fapt a fost un fel de discurs mai mult. Mă rog, să trecem la Hazanavicius.

„Eu văd comedia ca pe un gen nobil, nu ca pe unul secundar, filmele mele preferate sunt comedii și îi apreciez mult pe Billy Wilder și Ernst Lubitsch. Eu nu fac apreciere diferită între comedii și dramă, dacă ar fi să mergem pe ipoteza maturității, ar însemna că dacă ai trecut de la comedie la dramă, maturizăndu-te, nu te mai poți întoarce înapoi, ceea ce pentru mine nu e drept. Datorită Oscarului câștigat cu „The Artist” mi-a permis tocmai să abordez un subiect pe care foarte puțini l-ar fi abordat (e vorba de filmul „The Search”)”

„Nu cunosc prea bine noua cinematografie românească, cunosc puțin filmele lui Cristian Mungiu, dar aș spune că modul în care faci film depinde de economia țării în care te afli și fără să-i cunosc pe regizorii din noul val pariez că ar vrea să facă filme cu bugete mai consistene, iar în cazul acela filmele nu ar fi atât de minimaliste. Cinematografia e costisitoare spre deosebire de arta unui scriitor care în 20 de pagini poate să iți descrie bătălia lui Napoleon, pentru a face acest lucru în film e nevoie de resurse financiare.”

„Franța e norocoasă, de altfel se spune că Franța e paradisul regizorilor pentru că acolo există un sistem elaborat de finanțare a cinematografiei, ceea ce face să se producă multe filme pe an și asigură diversitate. Apoi riscul uniformizării există peste tot și în Franța și în SUA și trebuie raportat mereu cu starea economiei țării în care evoluează respectivii regizori.”

Foto: Eu.

„The Artist a fost mai ușor de finanțat decât „The Search”, însă „The Artist” a fost și mai ușor de realizat pentru că mizele erau in proporție de 95% estetice.”

„Dematerializarea sau caracterul electronic al operelor artistice este o revoluție comparabilă cu apariția tiparului însa ea aduce și cu sine problema pirateriei, vedem filme gratis pentru că se poate, nu cred ca ne-am imagina că putem face acest lucru pentru legume și fructe, să mergem pur și simplu să le luam de pe rafturi doar pentru că sunt acolo. Cum spuneam filmele sunt extrem de costisitoare, dacă la capătul linei ele ajung gratis la spectatori înseamnă că filmele nu sunt văzute ca având valoare, valoarea lor este degradată și cu cât valoarea lor scade, cu atat învestițiile în cinematografie vor scădea, iar filmele produse vor fi mai proaste. Apoi trebuie să găsim o ofertă viabilă pentru spectatorii de film care-i clar că și au schimbat comportamentul.

Sper că v-a plăcut articolul și declarațiile celor doi, mie mi-a făcut plăcere să-i ascult și să-i văd :). Mulțumim și Les Films de Cannes a Bucarest pentru că i-a adus la noi, a fost o experiență plăcută.