Django - An unchained nigger

Django Unchained e dezlantuirea lui Tarantino, a talentului, a ingeniozitatii si a maestriei lui de a face mereu filme atat de bune, dar este de asemenea si dezlantuirea iubirii lui QT pentru genul spaghetti western... si nu numai. Django a luat nastere chiar acum 10 ani, cand Tarantino a inceput sa scrie o poveste despre un sclav ce devine vanator de recompense. Pe parcusul acestor ani povestea si personajele au inceput sa prinda contur din ce in ce mai mult pana au ajuns la starea finala.

 

Filmul incepe ca orice film de Tarantino, o melodie specific western, ce curge pe parcusul warm opening-ului care prezinta creditele pe un font rosu, astfel intram usor in aerul/atmosfera filmului. In prima scena facem cunostinta cu peisajul, o padure intunecata din care isi face prezenta Dr. King Schultz interpretat cu aceeasi inteligenta, rafinament si talent ca in Inglourious Basterds de Christoph Waltz. Apare din intuneric cu o caruta amuzanta datorita unui dinte supradimensionat ce se balangane pe acoperis.

Filmul trece direct la actiune si apucam sa il vedem si pe Django, jucat de Jamie Foxx care a facut un rol extraordinar.

Django este eliberat de sclavie si devine om liber, Django Freeman asa cum este numit de catre Dr. King Schultz, un vanator de recompense, care il ia cu el pentru a-l ajuta sa ii identifice pe fratii Brittle si sa ii omoare pentru recompensa.

De-a lungul drumului Django si Schultz incep sa se imprieteneasca si chiar sa formeze o echipa. Django are un talent nativ de-a manui pistolul si o atitudine ce va face pe toata lumea sa vorbeasca despre negrul care calareste alaturi de un neamt alb.

In Django Unchained QT se foloseste mult de spatiul exterior, lucru normal pentru un western. Surprinde peisaje desertice, paduri, rasarituri, apusuri, orase mici in mijlocul desertului, plantatii de bumbac s.a.m.d, un deliciu pentru ochii cinefili si nu numai. Imagine acompaniata de o coloana sonora diversa si anacronica, auzim melodii specifice genului western ca cele compuse de Luis Bacalov sau nemuritoarele melodii al lui Ennio Morricone, dar si hip-hop, rap pe ritmul gloantelor scoase din teava pistoalelor lui Django.

Montajul parca se simte un pic nepotrivit cateodata daca pot zice asa, dar nu cred ca va deranja spectatorul in niciun fel, asta vine din gura/mana unui fan care poate a fost obisnuit cu acel stil de montaj. Oricum e greu ca cineva sa inlocuiasca monteurul care ti-a montat toate filmele pana acum, cum a fost in cazul lui QT, care de la Reservoir Dogs pana la Inglourious Basterds a avut-o ca monteur pe Sally Menke care din nefericire a murit in 2010.

Imi place ca am vazut din nou plan detaliile marca QT, ca de exemplu spuma de la bere in Django sau frisca pentru strudel in Inglourious Basterds. Alt lucru care imi place la QT este aducerea unor mari actori "apusi" ce au jucat in filmul Django din 1966, mai exact Franco Nero care are un cameo. La fel a fost si in Inglourious Basterds, Rod Taylor in rolul lui Winston Churchill si regizorul primului Inglorious Bastards, Enzo G. Castellar. Si sunt multe astfel de detalii care nu sunt observate de orice spectator.  

Franco Nero

O alta marca a lui Quentin e violenta. Avem parte de ea aici in toate felurile, violenta grafica, mult sange si intr-o stare mai vascoasa, mie unul imi place la nebunie, e o scena in care tasneste sangele peste florile de bumbac, superb! Violenta fizica, explicita, verbala... pentru unii poate fi prea mult, dar nu e exagerata si nu da in grotesc. Dialogul e acolo, e acelasi Tarantino, dialoguri lungi, pline de umor, eleganta, inteligenta, o placere ce mai! Sunt si destule secvente foarte amuzante, sustinute de Foxx, de replici, de situatie, v-as zice cateva, dar nu o sa dau niciun spoiler.

Leonardo DiCaprio il interpreteaza pe Calvin Candie, un detinator al unei plantatii de bumbac numita Candyland. Candy e cam dandy, elegant tot timpul, ii place sa priveasca sclavii negrii ce se bat intre ei pana ce invinsul moare violent si nu este tocmai foarte destept... dar e rau. Samuel L. Jackson face si el un rol foarte bun si amuzant. Interpreteaza un ingrijitor al casei lui monsieur Candy, dar ii este foarte loial lui Calvin Candie si isi da seama de fapt ce cauta Django si Dr. Schultz. Am sa va stric surpriza si va zic ca are si Tarantino un cameo amuzant sa zicem, apare si dispare cu boom.

Mi-au placut tare mult scenele de impuscaturi, sunt dinamice, filmate excelent, transfocari rapide, montaj la fel si sunet foarte bun. Eu am sa il revad pe 18 ianuarie cand apare in cinematografe. E un film care nu trebuie pierdut fie ca esti fan sau simplu spectator, vei pleca incantat de ceea ce-a facut Quentin Tarantino (din nou)!