M-am apucat si eu de citit Dan Puric, ca tot e la moda si laudat, oricum imi place foarte mult ca persoana, om public, actor, orator..
Am luat aceasta decizie cand eram la mare, am zis sa am ceva lectura de vara ca si asa acasa cand am calculatorul la indemana si toate cele, imi vine mai greu sa citesc. Asa ca am gasit in statiune o taraba numai cu carti unde avea toate cele 3 carti ale lui si am zis ca de data asta nu mai scapa. Asa ca pana m-am hotarat ce carte sa aleg, rasfoindu-le pe fiecare am ramas la "Despre omul frumos". Puric vorbeste despre un om frumos, dar colectiv, poporul roman mai exact, al frumos de care tot povesteste el. Cartea mi-a placut, e exact in stilul lui, parca mi-l imaginam vorbind in timp ce citeam. Am si avut o data onoarea de al asculta si vedea si a fost minunat.
Va recomand cartea :)
Aveti mai jos un paragraf care mi-a placut si cu care sunt de acord. Povesteste ce i s-a intamplat cand s-a apucat de condus si despre un instructor genial, care insa nu il recunoscuse.
"A fost genial tipul. Si eu, disperat zic: "Acum ce facem?" "Cum ce facem?... Treci in locul meu", mi-a zis el. "Cum sa trec, nene, in locul matale, eu in viata mea n-am condus, lasa-ma macar sa mangai volanul". "Ba!, a strigat ala la mine. Nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului, sa te conduca toti tampitii?"
Spune asta poporului roman astazi: popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului, sa te conduca toti tampitii, toti nenorocitii?"